Despre simpatici

In primul rand o definitie (non-DEX) simpatic: 1. (adj.) (despre oameni) care nu-si poate tine parerile cu conditia sa nu stie despre ce vorbeste, sau macar sa nu se priceapa; 2. (subst.) (care se vrea) interesant.
Simpaticii sunt de doua feluri, de viata si de net. Cei de viata se metamorfozeaza, incet-incet, tiptil-tiptil, in cei de net, ca acum orice mofluz are net (Viva la revolucion!! :I). Cei de viata sunt distribuiti in mod aproximativ egal in toate cartierele najpa (cuvant des folosit de simpatici) din Bucuresti. Iata in continuare cateva mostre din vorbirea lor normala si "articulata": -"Fratioare ai si tu o tigare?", -"Am ciufulit un cacat.", -"E grav rau.", -"E un jegos/oasa" (aceasta ultima propozitie se refera la persoane cu autoritate in fata simpaticului, cum ar fi femeia de serviciu care te da afara din baia liceului, pentru fumat, cand esti la 40 de ani in a XII-a). De asemenea, au tendinta de a se adresa in timpul ritualului de imperechere, desfasurat in discoteci cu manele si minimale, cu "printesico".
Din nefericire nu exista studii complete asupra simpaticilor, deoarece, desi iti sar in ochi si/sau in urechi in 10 secunde dupa ce se infiinteaza undeva (prin metehnele si apucaturile specifice), nimeni nu este curios. Ceea ce in general ii face sa persiste... Oricum sunt cateva lucruri care se cunosc despre simpaticii de viata. In primul rand au un cult al fecunditatii, care este subliniat prin scoaterea burtii afara din tricou (sau a maioului elegant din plasa). Nu este cert, dar se pare ca are legatura cu zeul pe care il divinizeaza, Lorenzo Lamas. De cate ori un simpatic trece pe langa o oglinda il vede pe Lorenzo in ea, si, de aceea este necesara o prezentare de acest fel, a fizicului perfect in locuri publice. (Ca nota personala: mi se pare mult mai de bun gust si augur, o prezentare la bustul gol.) Simpaticii nu sunt materialisti, iar situatia din portofel ii ajuta sa reziste tentatiei de a fi. Ceea ce se potriveste cu pozitia lor fata de activitati productive. Ei nu lucreaza, ei muncesc; situatie care exclude prin esenta sa conceptul de carte de munca. Totusi ei sunt proprii lor stapani, lucru nerelevant deoarece sclavia (principala lor ocupatie) a fost abolita. Dupa preferinte simpaticii sunt heterosexuali, cel putin pana la proba sodomiei. Dupa cum am spus simpaticii vorbesc mult, iar glasul si cuvintele lor au puterea de a amuti pe oricine din apropiere. Prin opozitie, nu gandesc mult, dar, transpira in schimb.
Simpaticii de net sunt mai putin cunoscuti, pentru ca ei aleg sa nu iasa din casa, de frica ca vospeaua argintie sau aurie (sau, preferabil, ambele de o data) de pe bluza s-ar putea deteriora. Ceea ce trebuie stiut, este, ca toti poarta acelasi nume, stravechi in cultura gandacilor de sub frigider :"anonim". Cand bagi matura dupa el, sa-l tragi afara, si, sa-l stivesti, nu te gandesti ca fiinta asta a avut si ea, o mama si trei tati, sau eventual un nume, este un anonim. Dar in cazul lor, pervertirea simpaticului de viata este totala. Cel de viata, iti explica ca poti sa repari orice motor ca el, doar cu o surubelnita si o cheie rupta. Cel de net, iti explica cum o sa iti cresti gresit copiii, pe care nici tu dar nici el nu-i are. La primul, esti vrajit, fermecat, vrei sa auzi mai mult, esti curios, te intrebi "cum?" etc. La al doilea te intrebi daca bea apa de la cismeaua de la Cernobil, nu de alta, dar de unde a sarit asa ca broasca in polizor??? Te mai uiti, vezi ca baiatu' e nehotarat, vorbeste in Morse cu tine ( "...Aici urmeaza o alta idiotenie incheiata evident cu ..."). E oare un test, trebuie sa umplii spatiile punctate tu? Dupa aia te intrebi daca la morga o sa aiba cod de bare sub "anonim", ca altfel o sa fie cam banala crucea, cu atatia pe lume... Dar repede iti trec curiozitatile cand iti dai seama ca, de fapt el vorbeste despre altceva decat tine, si nici nu vezi exact despre ce, ca le amesteca pe toate, si e cam obositor, si ti-e mila de monitorul lui care s-a umplut de spume de la gura intre timp, si in ultimul rand iti dai seama ca singura maioneza care nu se taie vreodata este creierul lui. Eu zic ca greseste lumea cand se ia de ei ca-s lasi, ca nu lasa un nume, eu consider nu numai curaj, dar si tupeu, sa emani chestiile alea pe care le sciu "anonimii".
In final -"...o tara, un pic cam populata, cu tot felul de simpatici, cu mintea poluata..."- stiti voi de unde.