Bradul

Este vorba, bineinteles, despre mormanul de fier, cabluri si beculete stranse in fata la Unirea ca sa ne simtim si noi mai europeni.
1 Decembrie. Tara de cacat... din cauza oamenilor de cacat din ea. Care suntem. Tara asta nu e cum as vrea eu, dar asta nu inseamna ca nu am motiv sa fiu patriot. Asa ca hai sa ma duc la 7 la aprinderea "bradului". Din pacate au fost multi care au gandit acelasi lucru, nu partea cu patriotismul, ci partea cu bradul. Foarte multi. Tigani, tarani, pesti, curve, oligofreni, boschetari, betivi, drogati, fitosi, copii de bani gata, analfabeti, olteni... cu totii au fost acolo. Am facut 45 de minute de la universitate la unirii... pe jos. La 7 fara 15 eram in fata la Intersport si era nebunie curata sa incerc sa ajung mai aproape. Defapt era nebunie curata sa incerc sa ma misc din locul ala. Sardinele erau pesti in comparatie cu mine. Proxeneti. Desi eram in aer liber si erau putine grade afara, tot ma simteam sufocat, nu de tarfa aia stirba din fata, nici de taranul cu bebelus in carca din spate si nici de bulangii din lateral care incercau sa puna mana pe cur tarfei stirbe din fata. Nu, nu de marea ingramadeala eram sufocat, ci te aridul miros de transpiratie care imi ardea tot sistemul respirator. Ca fumez 10 ani sau ca stau acolo 10 minute... la fel de greu respir dupa. In cele din urma ma obisnuiesc cu oroarea, linistit si de faptul ca era fara 5 minute si se aprinde bradul, se dau 2-3 petarde si aia e. E p**a! Nu pot sa spun ca nu m-am gandit la posibilitatea sa nu se aprinda la timp bradul. Defapt, asteptand, cu respiratia taranului din spate in ceafa, ma gandeam asa: "Ba, sa vezi, ce tara de cacat! La cat de retardati suntem si la cat de incompetenti sunt aia care ne conduc, n-o sa fie in stare sa aprinda bradu asta la timp". Defapt, sunt sigur ca si aia de langa mine se gandeau la asta. Defapt, sunt sigur ca toata lumea care stia de brad se gandea la asta. Defapt, sunt sigur ca toata lumea care afla ca un roman trebuie sa faca ceva se gandea la asta... Deplorabil.
Cu mai mult de sfertul academic intarziere, se aprinde bradul. M-am simtit ca la gradinita cand dadea prima zapada. In jurul meu se auzea numai "Uaaaa... ce frumos!", "Vaaaai!", "Foai!", "Ia uite mami!" (zise-un peste catre o curva). Sunt niste lumini aprinse noaptea, cat de atractive pot sa fie... pentru "oameni". S-au dat si cu artificii... multe... resturile pe noi cazand. Nu inteleg ce poate sa fie atat de fascinant la niste artificii? Foc in cer, WOW! Dar sunt eye-candy. Dar partea cu adevarat distractiva a fost cand s-a terminat tot. Eu, si restul idiotilor (care am ales sa mergem sa vedem bradul) am vrut sa plecam. Plebea vroia s-o ia tot pe I.C. Bratianu, asa ca m-am gandit sa plec pe stradute. Asa ca, locuind de 21 de ani in Bucuresti si lasandu-mi obiectele de valoare in masina, am scos mainile tiganilor din buzunare si am luat-o spre prima straduta, cand am fost prins in mormanul de carne. Na, eram strivit si chestii, dar sunt baiat rezistent, in schimb ma intreb ce faceau toti taranii aia care au venit cu bebelusii. Realizand ca nu e treaba mea, am plutit in deriva vreo 10 minute si exact cand credeam ca scap am dat peste un grup de persoane foarte periculos in situatii dastea. Fete cu grupul scolar X terminat si fara facultate... aflate la menstruatie! Toate nervoase loveau in stanga si in dreapta. Cand tipau printre buzele cojite si dintii mazgosi propulsau si bobite de flegma pe fata ta. Si tipau cu cea mai mica semi-ocazie. Una era cu gagicasu'... si vaznad ca eu eram langa ei si TOATA multimea se tot misca in parti... i-a zis matahalei: "Si?! Nu ai de gand sa-i zici nimic?!". Zis si facut. A stat el si s-a gandit si nu a iesit decat: "Ba! Nu te mai impinge!"... Eu ma imping! F*T*TI M*RT** SI RANITII MA-*I de avorton nenorocit si sclerozat! EU imping! EU! Cum ai reusit sa ajungi la concluzia asta, bai sifiliticule. Nici Hercule daca eram nu puteam sa imping eu gramada. Nici Zeus si nici ma-sa. Nici macar Mirel Radoi nu are atata forta (ba da). Si totusi eu ma impingeam in p*z*ele astea paroase langa care speri tu sa te freci mai tarziu. Moarte iti urez, tie si lu' vaca aia de langa tine, si la toti aia care au contribuit la educatia ta. Moarte-n iad prostule, sa ajungi in Superiad!
Spre sfarsitul aventurii, am ajuns pe o straduta, si intuitia mea a avut din nou dreptate... nu multi s-au gandit sa mearga pe acolo, drumul fiind liber.
P.S. Dar a meritat, artificiile alea au fost chiar marfa!